Cuvintele - "cărămizile" limbajului

    Cuvintele... Sunt poate arma  cea mai puternică pe care o avem la dispoziţie: prin intermediul lor putem determina pe cineva să radă sau să plângă, să viseze sau să sufere, putem aduce unei persoane momente de fericire sau de disperare. 

     

  Limbajul alcătuit din cuvinte are o imensă putere asupra celui care ascultă, dar de mirare este faptul că niciodată nu ne gândim la ceva extrem de evident: primii care "ascultă" cuvintele noastre suntem...chiar noi! :)

  

  Cuvântul e puterea pe care o avem de a ne exprima şi de a comunica, de a gândi şi de a crea evenimentele din viaţa  noastră. Cuvântul e cea mai puternică unealtă pe care o are omul. Cuvântul reprezintă manifestarea fiinţei noastre spirituale, scânteia divină din interiorul nostru. Cuvântul nostru poate crea cel mai frumos vis şi realitate, dar poate şi să distrugă tot ce există în jurul nostru.

   

 Cuvintele sunt cărţile noastre de vizită în plan subtil. Cu cât cuvintele sunt mai alese şi mai înalt vibraţionale, cu atât cel care le utilizează e un spirit evoluat, o fiinţă de înaltă vibraţie spirituală. Cu cât vibraţia cuvintelor e mai joasă cu atât fiinţă care se manifestă astfel dovedeşte că e un spirit involuat, un om de vibraţie joasă. O vibraţie joasă înseamnă o funcţionare la nivel coborat a celui care o are. Vibraţia joasă se recunoaşte după starea pe care ţi-o da: de tensiune, de teamă, de boală, de nemulţumire, de nefericire. Omul devine astfel o victimă sigură a energiilor de vibraţie joasă pe care le emite. 

    

   Orice frază e formată din cuvinte, constituind o grupare informaţional-energetică, asemenea unui organism viu care traduce în fapt informaţia persoanei căreia i-a fost adresată fraza. Ea nu primeşte mesajul aşa cum îl concepem noi, ci sub forma  unei energii pe care o decodifica în felul sau propriu. Cuvântul rostit are o mare putere întrucât îi dăm energie din corpul nostru că să-l facem să lucreze. De aceea, trebuie ca  mai întâi să alegem cuvintele şi apoi să le dăm putere.

     Ca şi posibilă soluţie, m-aş opri în dreptul sincerităţii, exprimând mereu prin cuvânt numai ceea ce simţim şi credem din tot sufletul;  să fim noi înşine în tot ce gândim, afirmăm şi întreprindem; să alegem să facem doar ceea ce este în deplin acord cu ceea ce suntem cu adevărat căutând permanent să ne cunoaştem pe noi înşine devenind din ce în ce mai înţelepţi. :)